SMSENDER.RO

E marţi seara. E ora de fotbal, e ora de Champions League. Mă aşez comod în fotoliu, flancat de o pungă de seminţe şi făcând marcaj strict unei cutii de bere, elemente indispensabile microbistului român. La televizor urmează Real Madrid – AS Roma. În minutul 21, scorul este 2-0 pentru italieni şi în minte îmi încolţeşte o idee, răsărită poate din prea multă dragoste faţă de Universitatea Craiova: “Iacătă o echipă la fel ca «Ştiinţa», care nu mai bate pe nimeni, ca să nu supere adversarii”. E Real Madrid, formaţia stelelor (căzătoare). Nu mi se părea un lucru imposibil, cu atât mai mult cu cât ambele echipe (cea madrilenă şi a noastră, din Bănie) aveau mai multe puncte comune: ambele au bifat un început de sezon dezastruos, şi Real şi Universitatea au schimbat deja antrenorul, Real îl are pe “Raul-Madrid”, cu un singur gol marcat în şase luni, noi pe “Rubi-Craiova”, ei îl au pe Ronaldo, la fel de lent şi previzibil ca Njock al nostru, ei au o vedetă cu fiţe, Beckham, noi o “primadonă” pe nume Pleşan, ei pe “magicianul” Zidane, noi pe farsorul Bundea, ei pe Roberto Carlos, noi pe “Kojak”, adică pe Iordache, ei pe Casillas, noi pe Guso, ambii poate prea buni pentru nişte defensive şvaiţer, cu “jaloane” precum Helguera sau Mutică. În minutul 90, scorul devenise 4-2 pentru Real şi o nouă demonstraţie “galactică” lua sfârşit. Azi, constat că prea multă pasiune în fotbal te poate face să-ţi pierzi minţile...