SMSENDER.RO

Când îi vezi pe “bravii” noştri fotbalişti că se tăvălesc pe jos după fiecare contact direct, încercând într-un mod murdar să obţină un penalty, eliminarea unui adversar sau ceva, acolo, ai două soluţii: să spargi televizorul, dacă eşti o fire mai nervoasă şi îţi permite bugetul să îţi iei altul, sau să schimbi programul şi să te uiţi la box, că măcar acolo omul cade la podea de-adevăratelea. În fotbalul românesc este o mare milogeală. Ea porneşte de la “cap”, cum este normal. Dacă echipa lui pierde, un patron ţipă imediat că este lucrat, antrenorul dă vina pe arbitri, iarbă şi în general pe orice nu are legătură cu el, în timp ce jucătorii o dau mai simplu: “Am avut o zi proastă, dacă jucăm mâine spargem tot”. Cum să fie altfel, într-o ţară în care încă de mici jucătorii sunt învăţaţi cum să simuleze, să mintă fotbalul în general, băgându-li-se în cap că aşa vor gusta mai repede din cupa succesului? Şi uite-aşa nu mai apar fotbalişti mari, care de la o vârstă fragedă să facă faţă în Divizia A, iar portarii habar nu au ce este aia o centrare. Cei ce cred în nişte falşi mentori care înlocuiesc cinstea, dreptatea şi seriozitatea cu hoţia, înşelăciunea şi băşcălia, milogindu-se practic de succes, uită că marea milogeală este de fapt o mare vrăjeală, ale căror victime sunt chiar ei.